Poezii

Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet român. Publică La mormântul lui Aron Pumnul în broșura tipărită la moartea profesorului său de literatură de la Colegiul din Cernăuți. Debutează în revista „Familia” a lui Iosif Vulcan cu poezia De-aș avea. Iosif Vulcan îl convinge să își schimbe numele în Eminescu. 
Despre copilăria petrecută la Botoșani și Ipotești, în casa părintească sau prin împrejurimi, despre totala sa libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura a scris în poeziile Fiind băiet, păduri cutreieram și O, rămâi. Pădurea este evocată în mai multe poezii ca un loc fermecător și având puteri miraculoare: Dorință sau Povestea codrului. Chemarea iubirii se împletește cu cea a naturii, în spirit folcloric, în poezii ca Sara pe deal, Povestea teiului, Călin (file din poveste), Melancolie, Revedere, Pe lângă plopii fără soț. Eminescu a cultivat deopotrivă lirica meditativ pesimistă în Luceafărul, Glossă, Rugăciunea unui dac, sau cea a timpului scurs ireversibil pentru om în Trecut-au anii, Floare albastră, Departe sunt de tine.